Aproape ca nu o deranja mana lui cum ii cobora pe coapse si incerca sa ajunga in locul intim. Era noapte si se simtea excitata intr-un mod ciudat de placut. Ar fi vrut sa se intoarca la el sa ii sopteasca intrebari la care stia deja raspunsul...era o placere sadica de care totusi nu se satura sa o simta.... Stia ca nu o iubeste, dar era prinsa in mrejele lui, in plasa lui intinsa perfect cu cele doua pahare de vin pe care le bausera impreuna si muzica de Wagner atat de ametitoare...Finalul perfect insa se lasa asteptat...Nu stia daca sa cedeze farmecelor sau nu, cu toate ca o facuse de un infinit de randuri pana atunci. Nu era prima si nici ultima oara cand isi arunca pletele in aer de extaz si apoi isi odihnea capul pe pieptul lui si ii asculta bataile inimii...Ca o poveste cu o mie de sfarsituri si totusi fara sfarsit. Ar fi vrut sa termine totul, dar nu avea putere. Era doar un vis. Atat.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Nu cred ca exista final perfect...doar final!!!
RăspundețiȘtergere