Era singura in camera. Se simtea trista de la atata singuratate. Si nu era ca si cum nu era sociabila, pur si simplu era un zid invizibil pe care nu il putea trece. Peste tot se auzeau rasete si forfota, numai langa ea nu era nimeni. Statea si se holba in monitorul calculatorului fara un scop anume, timid, incercand sa isi reprime lacrimile de nervi si toate vocile pe care le auzea in cap. De ce a trebuit sa plece, de ce? Oare ce nu ii convenea inainte? Totul...Si acum...Iar totul...Nu poate sa fie si ea pur si simplu fericita? Fara atata tristete care sa o inconjoare...Avea nevoie de oameni, de discutii, de interactii umane, era dependenta. Ai fi putut sa ii iei telefonul, laptopul, pana si pe Roz, dar nu, nu oamenii din jurul ei...Isi sterse rapid lacrimile care ii curgeau pe obraz, si se ridica de pe scaun. O sa se duca sa infrunte situatia, o sa treaca peste. Doar a trecut prin atatea, si asta nu?
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu