Suntem cu totii diferiti. Din fericire.

Ramasese blocata pentru a doua oara in ziua aceea in fata vitrinei. Era un magazin mic si cochet, tocmai pe gustul ei... Se uita la esarfa mov, crosetata, cu putine picaturi de flori albe/gri presarate ici-colo. Era innebunita! De cand o vazuse de dimineata, numai la ea se gandise toata ziua! Chiar si cand incerca sa se concentreze la birou, isi imagina cate combinatii mirifice ar putea iesi cu doar "acea esarfa"...Apoi isi muta gandul la celalte 20 de esarfe care stateau cuminti in sifonier, asteptand sa vada lumina zilei...Mda...era un caz grav...Sa o cumpere sau nu?! Nici nu stia pretul, ii fusese frica ca intra si o cumpara direct, fara cuget...Asa cum facuse cu multe alte cumparaturi inutile din pur instict. Dar de data asta se gandea, se framanta, inseamna ca e ceva. Trebuie sa o aiba! Da...Era predestinat! Altfel cum de si-a intors capul spre vitrina buticului, si a vazut-o tocmai pe ea, ascunsa intr-un colt din incapere...Nimeni altcineva nu ar fi vazut-o...Pura intamplare...
Deschise usa timid, si intra inauntru. Era cald si primitor. Vanzatoarea o intampina cu un zambet, dar ea era cu ochii pe esarfa. Se duse, o atinse, daaa, era exact atat de moale si pufoasa cum isi imaginase...Se duse la casa. Isi scoase cardul. Stia precis ca o sa o poarte numai pe ea doua saptamani, asta pana apare "urmatoarea"...Dar acum era fericita, stia ca este a ei si a nimanui altcuiva! Daaa, ce mai conteaza ca nu mai avea bani, si lua salariul de abia peste o saptamana, noroc cu puiul ei....El nu este maniac dupa iluzii materiale, asa cum e ea. "Suntem cu totii diferiti. Din fericire.", isi spuse ea in gand in timp ce inchidea usa buticului cu un zambet sters pe buze.