Suntem cu totii diferiti. Din fericire.

Ramasese blocata pentru a doua oara in ziua aceea in fata vitrinei. Era un magazin mic si cochet, tocmai pe gustul ei... Se uita la esarfa mov, crosetata, cu putine picaturi de flori albe/gri presarate ici-colo. Era innebunita! De cand o vazuse de dimineata, numai la ea se gandise toata ziua! Chiar si cand incerca sa se concentreze la birou, isi imagina cate combinatii mirifice ar putea iesi cu doar "acea esarfa"...Apoi isi muta gandul la celalte 20 de esarfe care stateau cuminti in sifonier, asteptand sa vada lumina zilei...Mda...era un caz grav...Sa o cumpere sau nu?! Nici nu stia pretul, ii fusese frica ca intra si o cumpara direct, fara cuget...Asa cum facuse cu multe alte cumparaturi inutile din pur instict. Dar de data asta se gandea, se framanta, inseamna ca e ceva. Trebuie sa o aiba! Da...Era predestinat! Altfel cum de si-a intors capul spre vitrina buticului, si a vazut-o tocmai pe ea, ascunsa intr-un colt din incapere...Nimeni altcineva nu ar fi vazut-o...Pura intamplare...
Deschise usa timid, si intra inauntru. Era cald si primitor. Vanzatoarea o intampina cu un zambet, dar ea era cu ochii pe esarfa. Se duse, o atinse, daaa, era exact atat de moale si pufoasa cum isi imaginase...Se duse la casa. Isi scoase cardul. Stia precis ca o sa o poarte numai pe ea doua saptamani, asta pana apare "urmatoarea"...Dar acum era fericita, stia ca este a ei si a nimanui altcuiva! Daaa, ce mai conteaza ca nu mai avea bani, si lua salariul de abia peste o saptamana, noroc cu puiul ei....El nu este maniac dupa iluzii materiale, asa cum e ea. "Suntem cu totii diferiti. Din fericire.", isi spuse ea in gand in timp ce inchidea usa buticului cu un zambet sters pe buze.

Singura in camera

Era singura in camera. Se simtea trista de la atata singuratate. Si nu era ca si cum nu era sociabila, pur si simplu era un zid invizibil pe care nu il putea trece. Peste tot se auzeau rasete si forfota, numai langa ea nu era nimeni. Statea si se holba in monitorul calculatorului fara un scop anume, timid, incercand sa isi reprime lacrimile de nervi si toate vocile pe care le auzea in cap. De ce a trebuit sa plece, de ce? Oare ce nu ii convenea inainte? Totul...Si acum...Iar totul...Nu poate sa fie si ea pur si simplu fericita? Fara atata tristete care sa o inconjoare...Avea nevoie de oameni, de discutii, de interactii umane, era dependenta. Ai fi putut sa ii iei telefonul, laptopul, pana si pe Roz, dar nu, nu oamenii din jurul ei...Isi sterse rapid lacrimile care ii curgeau pe obraz, si se ridica de pe scaun. O sa se duca sa infrunte situatia, o sa treaca peste. Doar a trecut prin atatea, si asta nu?

Tentatia

Mintea ii mai fugea din cand in cand la acele momente. Parca retraia scena iar si iar...
Era cald. Soarele ardea torid pe cer. Iar acoolul ii invada fiecare por din trupul dezgolit si pur si simplu nu isi putea lua privirea de pe el. Nu isi putea da seama de ce naiba ii placea atat de mult...
Sa fii fost privirea lui fixa asupra sanilor ei sau balbaiala lui usor comica, clar, din cauza emotiilor. Se intreba daca se merita. Stia ca o doreste, si ea, la randul ei, il dorea pe el. Chiar prea tare. Dar deja ratiunea era depasita de un val de placere, la simplu gand ca ar putea face ceva interzis. Un gand ce ii creea o senzatie de necontrolat.
Sa cedeze sau nu tentatiei? Mintea o luase razna, isi inchipuia cum se ridica in picioare si il pune la perete. Si daaaa, gusta din el pana se satura! Deja discutiile banale despre politica si istorie de la masa nu le mai auzea. Acum traia in micul ei univers paralel in care isi dezlantuia toate instinctele animalice si prelua controlul situatiei. Placerea ii inunda fiecare celula din corp si simtea cum ii se preling picaturi de transpiratie pe san...Se uita atenta la toate detaliile corpului lui, la gura lui, la ochii incalziti de dorinta... Stia ca si el vrea, doar nu ar fi nebun sa o refuze.

Vise in noapte

Aproape ca nu o deranja mana lui cum ii cobora pe coapse si incerca sa ajunga in locul intim. Era noapte si se simtea excitata intr-un mod ciudat de placut. Ar fi vrut sa se intoarca la el sa ii sopteasca intrebari la care stia deja raspunsul...era o placere sadica de care totusi nu se satura sa o simta.... Stia ca nu o iubeste, dar era prinsa in mrejele lui, in plasa lui intinsa perfect cu cele doua pahare de vin pe care le bausera impreuna si muzica de Wagner atat de ametitoare...Finalul perfect insa se lasa asteptat...Nu stia daca sa cedeze farmecelor sau nu, cu toate ca o facuse de un infinit de randuri pana atunci. Nu era prima si nici ultima oara cand isi arunca pletele in aer de extaz si apoi isi odihnea capul pe pieptul lui si ii asculta bataile inimii...Ca o poveste cu o mie de sfarsituri si totusi fara sfarsit. Ar fi vrut sa termine totul, dar nu avea putere. Era doar un vis. Atat.